Totalul afișărilor de pagină

Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările

marți, 27 septembrie 2011

Call me old fashioned,but...

Cam asta e deviza mea de azi. Citesc o carte, "Muzici si faze" de Ovidiu Verdes, care imi displace profund, din toate punctele de vedere. Foloseste cuvinte ca "misto", "neica", "tipa" si utilizeaza apostroful la sfarsitul cuvantului in exces. Ii lipsesc in totalitate figurile de stil si are un limbaj care , in opinia mea, nu are ce cauta intr-o carte.
Eu inteleg ca e aparuta in 2000, dar pana si eu pot scrie o carte mai frumoasa. Call me old fashioned but I still like a book to enrich my imagination and my vocabulary.
O astfel de carte e buna de citit in timpul liber, daca nu prea te fascineaza lectura, dar nu inclusa in manualele scolare. Si se mai intreaba lumea de ce e promovabilitatea asa mica la bac si copiii scriu cum scriu .

Iar acum, cateva fragmente:
 "Un canis negru care murise otravit la noi la teren, in santu` de la mosu`. De cate ori ieseam la fotbal cu pustimea, ne duceam sa ne uitam la el, ca putrezea misto, la soare, cu dintii rinjiti si cu ochii ficsi, da` burta aia rozalie, nu stiu cum naiba, i se tot umfla in loc sa-i putrezeasca"
"Incredibil: avea si TITE, neica!"
Si titlu de capitol: "Hari e virgina" (Hari= prietena personajului principal). 

Gata, o sa-i caut rezumatul pe net.

duminică, 25 septembrie 2011

Amintiri din copilarie

Pentru prima data in cei 15 ani ai mei am citit aceasta carte cap-coada. Mi s-a parut greoaie si plictisitoare in unele secvente, dar nu am putut sa nu ma gandesc la copilarie. N-am de gand sa comentez cartea, nu mi-a placut. In schimb m-am regasit in fiecare sentiment al lui Ion si in fiecare nazbatie a lui Nica.
Da, am facut si eu prostii, am fost naiva si am invatat din greselile mele. Da, eram si eu lenesa si ma luam la tranta cu baietii. Si mama mea era mereu zana cea buna, cu puteri miraculoase, care imi alina fiecare durere si ma certa pentru fiecare nazbatie. Si ma gandesc cat de repede am crescut ! Parca mai ieri alergam de la noua dimineata pana la unsprezece noaptea, nu stateam pe facebook si nu imi invatam la logica.
Si acel spatiu ideal: casa parinteasca, orasul unde ai copilarit, pe care, vrei-nu vrei , stii ca il vei parasi. Stii ca te-ai maturizat si totusi nu vrei sa renunti la micutul Teddy, desi nu mai dormi de mult timp cu el.
Unde este copila cu ochii verzi si cu par castaniu ce chicoteste cand vede tineri sarutandu-se? Ce se urca pe garaje si sare garduri? Unde ai ascuns-o? Unde?