Mi se pare o idee grozava: peste ani sa-mi amintesc toooate prostiile pe care le-am facut si sa rad de ele( de unele rad si acum - ex. cand am facut karaoke pe "Baby" ) sau sa-mi para rau ca mi-am pierdut timpul
indragostindu-ma de anumite persoane.
As vrea sa fac toate astea impreuna cu prietenele mele ... impreuna cu persoanele care stiu ca ma vor sustine si peste 30-40 de ani .
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta aberatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aberatii. Afișați toate postările
joi, 29 septembrie 2011
duminică, 25 septembrie 2011
Amintiri din copilarie
Pentru prima data in cei 15 ani ai mei am citit aceasta carte cap-coada. Mi s-a parut greoaie si plictisitoare in unele secvente, dar nu am putut sa nu ma gandesc la copilarie. N-am de gand sa comentez cartea, nu mi-a placut. In schimb m-am regasit in fiecare sentiment al lui Ion si in fiecare nazbatie a lui Nica.
Da, am facut si eu prostii, am fost naiva si am invatat din greselile mele. Da, eram si eu lenesa si ma luam la tranta cu baietii. Si mama mea era mereu zana cea buna, cu puteri miraculoase, care imi alina fiecare durere si ma certa pentru fiecare nazbatie. Si ma gandesc cat de repede am crescut ! Parca mai ieri alergam de la noua dimineata pana la unsprezece noaptea, nu stateam pe facebook si nu imi invatam la logica.
Si acel spatiu ideal: casa parinteasca, orasul unde ai copilarit, pe care, vrei-nu vrei , stii ca il vei parasi. Stii ca te-ai maturizat si totusi nu vrei sa renunti la micutul Teddy, desi nu mai dormi de mult timp cu el.
Unde este copila cu ochii verzi si cu par castaniu ce chicoteste cand vede tineri sarutandu-se? Ce se urca pe garaje si sare garduri? Unde ai ascuns-o? Unde?
Da, am facut si eu prostii, am fost naiva si am invatat din greselile mele. Da, eram si eu lenesa si ma luam la tranta cu baietii. Si mama mea era mereu zana cea buna, cu puteri miraculoase, care imi alina fiecare durere si ma certa pentru fiecare nazbatie. Si ma gandesc cat de repede am crescut ! Parca mai ieri alergam de la noua dimineata pana la unsprezece noaptea, nu stateam pe facebook si nu imi invatam la logica.
Si acel spatiu ideal: casa parinteasca, orasul unde ai copilarit, pe care, vrei-nu vrei , stii ca il vei parasi. Stii ca te-ai maturizat si totusi nu vrei sa renunti la micutul Teddy, desi nu mai dormi de mult timp cu el.
Unde este copila cu ochii verzi si cu par castaniu ce chicoteste cand vede tineri sarutandu-se? Ce se urca pe garaje si sare garduri? Unde ai ascuns-o? Unde?
sâmbătă, 24 septembrie 2011
Si daca...?
Am creat acest blog pentru a-mi scrie gandurile, sentimentele si trairile. Pe naiba. L-am facut din plictiseala si in mod sigur nu va supravietui mai mult de doua saptamani, dar incerc. Incerc din rasputeri sa le fac pe plac oamenilor de care in mod normal nu mi-ar pasa. De ce? Pentru ca imi lipsesti. Da, tu, imi lipsesti mai mult decat ai fi crezut vreodata. Si mi-am spus de atatea ori: "Maria, vei trece peste, il vei uita. E doar un baiat . Mai sunt muuuulti altii!" . Fara rost. Ma intreb de ce?, de ce m-am indragostit de tine? Nu esti Fat-Frumos, cum eu nu sunt Ileana Cosinzeana, si nu esti Einstein, cum eu nu sunt Marie Curie. ( Dar, cine stie, poate voi deveni vreodata ) .
Daca nu te voi putea uita? Daca nu voi putea pastra acest blog? Daca Maga ma va asculta saptamana viitoare ? ...
Daca nu te voi putea uita? Daca nu voi putea pastra acest blog? Daca Maga ma va asculta saptamana viitoare ? ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)